Poveste din Spital

Statistics

Users
6
Articles
11
Articles View Hits
16299

Introducere și nu numai.......

M-am tot gândit ce aș vrea să obțin de la acest site si de unde să încep cu „poveste din spital”.  Cu siguranță că nu mă aștept ca acest site să „revoluționeze” sistemul medical din România și nu aș îndrăzni să-mi propun acest lucru, dar cred și sper, că experiența mea și a altora, ar putea să-i ajute și pe alții, care se confruntă cu aceleași probleme, să treacă mai ușor peste ele. Nu mă interesează să dau nume de medici, asistente medicale, infirmiere, căci, practic indiferent că numele lor este „Popescu”, „Ionescu”, etc., importantă este atitudinea lor față de pacienți și nu în ultimul rând, față de meseria pe care și-au ales-o.

Deși am doar 34 de ani, „confruntarea” mea cu spitalele din România a început de câțiva ani buni. Și, încercam să-mi amintesc exact care a fost prima mea experiență într-un spital din România, dar apoi mi-am zis, ca nu are niciun rost să relatez exact anul și ziua în care mi-am dat seama cum funcționează sistemul medical românesc, așa că voi descrie câteva experiențe trăite de mine și de familia mea, unele cu un final fericit și atunci cu toate neajunsurile, vezi sistemul medical cât de cât eficient și unele cu un final nefericit și atunci, parcă resimți și mai acut neajunsurile acestui sistem și „mizeria umană”.

 

Și acum îmi amintesc fiorul pe care l-am resimțit când o anume „d-na doctor” de la Spitalul Colentina din București ne-a comunicat sec, pe un ton care mi-a rămas si acum întipărit în minte că tata are „ciroză hepatică decompensată cu ascită” și că mai are câțiva ani de trăit. Mulțumesc lui Dumnezeu că tata a trăit mulți ani după stabilirea acelui diagnostic, care în momentul comunicării lui mi s-a părut ceva îngrozitor, parcă timpul s-a oprit pentru câteva secunde pe loc. Ulterior, am învățat, și asta nu datorită personalului medical din spitale, că niciun diagnostic, indiferent că se numește „cancer”, „ciroză”, etc., nu este atât de îngrozitor, că, atâta timp cât există un tratament și cel mai important cât există o speranță, o șansă, chiar dacă una la un milion, nu trebuie să disperi, trebuie să crezi în șansa ta și în Dumnezeu, căci numai el stie cât are fiecare de trăit și care este „rostul” lui pe acest pământ.  

Ce este surprinzător încă, pentru mine, deși am trăit-o de fiecare dată când m-am confruntat cu o problemă medicală este atitudinea medicilor față de pacient și față de membrii familiei (și asta fără nicio excepție) care consideră că odată ce ți-au comunicat un diagnostic, automat tu, ca pacient și membrii familiei tale trebuie să cunoască totul despre acestă boală, ca și cum toți am fi medici și am avea studii în acest sens. Mai mult, sunt surprinși când pui întrebări de genul: „Ce trebuie să fac acum? Unde trebuie să merg? Ce presupune această boală?” și chiar au fost medici care m-au întrebat „Cum, mă întrebi ce trebuie să faci, nu știi acest lucru?”, de parcă „acest lucru – cancer - înveți despre el în școala primară și toți ar trebui să cunoaștem efectele sale, cauzele, tratamentul, etc. Și atunci îmi pun eu întrebarea, de ce mai avem nevoie de medici, de ce se presupune că ai nevoie de o facultate de medicină, de atâția ani de specializări, când în percepția unor cadre medicale toți ar trebui să cunoaștem aceste lucruri încă de când ne-am născut. Îi întreb eu pe acești oameni, dacă pot fi numiți așa, dacă și dânșii cunosc ceea ce fac eu sau alți pacienți, dacă puși în situația inversă ar trebui să fie tot „multilateral dezvoltați”.

Nu știu dacă „șpaga”, „mita”, „atenția” sau cum s-or mai numi ele sunt normale, morale sau nu în funcționarea unui sistem medical „eficient”, dar știu că această modalitate este o realitate a vieții de zi cu zi din România și știu că fiecare dintre noi în anumite momente din viața noastră sau a celor dragi nouă, am apelat la această modalitate și cu atât mai mult cu cât ești într-o situație disperată, când ai da sau ai face orice pentru a trăi. Mi-am pus de multe ori întrebarea de ce i-am dat bani unui medic, unei asistente medicale, unei infirmiere și ce aș fi făcut în situația în care nu aș fi avut acești bani, dar nu am găsit încă răspunsul la această întrebare.

Privind în urma, nu îmi amintesc decât o singura situație și un singur medic care nu a vrut să ia bani. Acel medic, este o doamnă profesor universitar doctor radiolog de la Spitalul Fundeni. În momentul în care am venit în contact cu acest „om” și spun „om” pentru că face cinste acestei rase, a avut puterea, deși eram pentru ea un pacient din sutele cu care vine în contact în fiecare zi, să se oprească un pic din ritmul alert și din cotidianul vieții de zi cu zi și să-mi explice pe scurt ce presupune această boală „cancer mamar”, ce am de făcut în continuare și nu în ultimul rând mi-a spus: „Vrei situații statistice, vrei media, vrei ani, zile, cât are de trăit un om, asta îți pot spune, dar cred că pe tine te interesează situația ta și în acest caz, numai Dumnezeu știe”. Am încercat atât eu, cât și soțul meu de câteva ori să-i dăm bani, pentru că ...... nu știu, poate că așa, simțeam noi în acel moment că poate în felul acesta, adică acceptând banii își va manifesta mai mult interesul, va pune mai mult suflet în ceea ce face, se va purta mai frumos cu pacientul, că eventual va face o „minune” și va elimina această boală. Ulterior, și asta după mulți ani de mers prin spitale (Spitalul Floreasca, Fundeni, Elias, Militar, Bagdasar-Arseni, Colentina, etc.) am învățat lecția, respectiv: „Cine este om este om indiferent pe cine are de tratat, că este un om al străzii sau un pacient cu o anumită poziție socială, că dacă mai presus de orice „foloase materiale” pune omul și meseria pe care și-a ales-o fără să-l oblige cineva, atunci, indiferent că îi dai bani sau nu, el își va face meseria și va încerca să facă orice pentru a salva viața acelui om și să-l trateze pe el și familia lui ca fiind unici”. Da, dar, un astfel de medic, un astfel de om este o raritate în România. Pe de o parte, încerc să-i înțeleg, să le găsesc scuze, gen, „salariul este prea mic”, „viața este prea grea în România” dar, pe de altă parte nu pot să-i înțeleg pe aceia care își fac meseria condiționat de bani, pe care îi cer cu nesimțire unor oameni aflați în situații disperate.

Recunosc, că până acum nu mi-a cerut nimeni bani direct, dar când văd că o mare parte din ei funcționează pe principiul „tonomatelor”, adică dai 5 lei și îi revine memoria unei infirmiere, dai 10 lei și asistenta îți deschide ușa ca să intri la terapie intensivă, dai 5 lei ca să intri pe poarta spitalului, atunci te întrebi ce se va întâmpla dacă nu dai și nu îți vine să încerci să vezi ce se va întâmpla pe propria „piele”.

Mi-am pus de multe ori întrebarea: Oare medicii ar mai lua bani de la pacienți dacă ar fi bine plătiți? Probabil că cei mai mulți dintre ei da, pentru că a lua bani, șpagă, atenții este o practică frecventă în spitalele din România, încât a devenit ceva normal sa iei salariul, chiar așa mic cum este și în același timp să iei și bani de la pacienți pentru serviciile oferite.

M-am gândit de multe ori că și noi, pacienții suntem de vină, că și noi încurajăm acestă modalitate.  Faptul de a oferi bani personalului medical pentru a beneficia de serviciile medicale pentru care plătim deja asigurările medicale, a devenit așa de „înrădăcinat”, că nimeni nu mai știe unde este limita între decență, normalitate, moralitate și nimeni nu vrea să încerce, mai ales când se află într-o situație disperată, ce s-ar putea întâmpla dacă nu ai da niciun ban. Nimeni nu riscă viața lui sau a celor dragi de dragul unor principii morale. Și astfel, zi de zi se perpetuează acest comportament, al medicilor față de pacienți și al pacienților față de medici, încât a devenit ceva normal să plătești asigurările de sănătate, dar când ai nevoie să beneficiezi de acest drept, trebuie să plătești din nou pentru el. A da „șpagă”, „mită”, „bani”, „atenții” sau cum vreți să le spuneți personalului medical din spitale este o realitate în România, cu care ne confruntăm fiecare dintre noi în anumite momente, suntem furioși pe ea, dar în același timp o acceptăm și o transmitem la rândul nostru mai departe.

Am întâlnit de-a lungul „experienței” mele din spitale și medici „mizerabili ca oameni” și ca să înțelegeți de ce spun așa, vă voi descrie o situație reală cu care m-am confruntat în Spitalul Fundeni. După ce am aflat de diagnosticul de „cancer mamar” de la un medic chirurg din Fundeni (care ne-a citit rezultatul biopsei), am fost îndrumați de acesta către un medic chimioterapeut, care la aceea dată nu știam care era rolul lui în acest proces îndelungat de tratament în cazul unui diagnostic de cancer mamar și nici care era diferența între un medic specialist oncolog, radioterapeut, chimioterpeut, pentru că nimeni nu a avut timpul și decența să ne explice acest lucru. Revenind la    d-na doctor chimioterapeut din Spitalul Fundeni, era ca un tonomat, stătea de vorbă atâta timp cât îi dădeai bani, se uita la banii pe care i-ai dat și vorbea de 50 lei cam un minut, două, de 100 lei câteva minute și apoi când „expira timpul”, dacă nu mai băgai „fise”, de fapt aici nu mergea cu fise, ci, doar cu hârtii de 50 lei și 100 lei, se oprea brusc din explicații, chiar dacă era în mijlocul unei fraze, iar dacă îi dădeai banul contiua explicația. Acest lucru mi s-a părut atunci, ca și acum de altfel total neprofesionist și nu în ultimul rând inuman.

Ulterior, am aflat care sunt pașii de urmat în cazul unui diagnostic de cancer mamar, care se pune după ce pacientului i s-a dat rezultatul la biopsie:

-          În primul rând, medicul de familie, ar trebui să îndrume pacientul către medicul specialist sau cel puțin să-i comunice pacientului care sunt riscurile după o anumită vârstă și cam ce investigații ar fi indicat să facă. În cazul nostru, medicul de familie i-a spus pacientei, după ce aceasta a fost la o consultație, pentru că simțea ceva la sân – un ganglion, să meargă acasă liniștită, să dea cu o cremă, că nu are nimic, că este specific acestei perioade, că urmează menopauza, deși ca medic generalist ar fi putut măcar să-i zică că ar fi indicat să facă o mamografie și s-o vadă un medic specialist. Astfel, s-a dus acasă și a stat „liniștită” un an, an care a însemnat extrem de mult în evoluția bolii și care ar fi scutit-o de foarte, foarte multe probleme.

-          Când după un an a fost să facă o ecografie, medicul specialist i-a recomandat de urgență să meargă să facă o mamografie.

-          Cu rezultatul la mamografie am ajuns tot prin „intervenții”/„recomadări” la un medic chirurg din Spitalul Fundeni. Au urmat 6 ședințe de chimioterapie și apoi o lună de radioterapie și ulterior intervenția ghirurgicală. În urma intervenției chirurgicale i-a fost extirpat sânul, iar medicul chirurg din Spitalul Elias ne-a comunicat că nu trebuia să facă radioterapia înainte de operație și la fel și chimioterapia, dar de unde era să cunoaștem noi acest lucru, pentru că nu este o simplă durere de cap sau de orice altceva în care poți să decizi singur să iei un medicament, așa ni s-a spus, așa am făcut, pentru că se presupune că medicii care ți-au recomandat acest lucru sunt niste profesioniști care își dau toată silința, care tratează fiecare caz ca fiind unic și nu în ultimul rând ca fiind o nouă confruntare pentru ei ca și specialiști. Mai mult, nimeni nu ne-a spus ce presupun aceste ședințe de chimioterapie, coșmarul pe care trebuie să-l îndure pacientul ulterior, gen: căderea părului, starea de rău, ce ar fi indicat să facă și ce nu, etc. De asemenea, nu ne-a spus nimeni că de acum încolo ar trebui să ne alegem un medic specialist oncolog, de fapt medicul specialist oncolog de pe raza unde își are pacientul domiciliul, care este pentru un pacient diagnosticat cu cancer ca un medic de familie pentru el, care îl va îndruma ce trebuie să facă în continuare, ce tratament să ia, ce analize trebuie să facă și când.

-          și am avut norocul să dăm peste un medic specialist oncolog nu numai „om”, dar și un excelent profesionist, care trata fiecare caz în parte, ca o nouă provocare, care încerca în fiecare zi să fie la curent cu noile metode de tratament și care cel mai important și-a dat seama că în meseria asta, trebuie să știi să asculți și la rîndul tău să oferi informații, pentru că de aceea tu ești „medic” și celălalt „pacient”. De asemenea, a îndrumat-o către Fundația din care făcea parte, care a ajutat-o foarte mult, în sensul că te întâlnești cu oameni care se confruntă cu aceleași probleme sau s-au confruntat cu aceleași probleme, te întâlnești și cu specialiști care îți pot oferi o serie întreagă de informații legate de această boală și ce presupune ea. Din păcate, la fel ca și mulți alți specialiști români au ales calea de a pleca în străinătate, nu numai pentru bani, care erau mult mai mulți decât în România, dar și pentru condițiile oferite acolo, pentru posibilitatea de a intra în contact cu alți specialiști, de a lucra într-un mediu altfel decât în România, fără presiuni, fără „șpaga cea de toate zilele”.

-          De asemenea, tot ea ne-a comunicat că există pentru acest tip de cancer mamar un tratament care se face intravenos, lunar, respectiv HERCEPTIN, care este foarte scump, dar care este decontat în anumite cazuri de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, dar trebuie făcut un dosar cu anumite investigații medicale, deci trebuie ca medicul oncolog să-și dea un pic silința.

-          Mai mult decât tomograful, există o investigație numită PET, care costă în jur de 50 milioane lei, dar care poate să fie decontată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Astfel, am descoperit un ganglion situat aorto-pulmonar (foarte mic ca și dimensiuni, dar prost poziționat) și alți ganglioni limfatici la gât, deși au fost eliminați prin operația de la Spitalul Colentina. Și aici, am întâmpinat aceleași probleme, dacă dai bani cât de cât beneficiezi de un medicament, de un schimbat de pansament, de posibilitatea de a vedea pacientul și la alte ore decât orele de vizită. Pentru că și asta mi se pare că este o problemă, programul de vizite, care la majoritatea spitalelor este între 16:00-17:00 sau între 15:00-16:00, fără să țină cont de faptul că unii mai și lucrează. Nici la acest spital nu mi-a cerut nimeni bani direct, dar dacă vrei să beneficiezi de un tratament cât de cât uman, atunci dai, căci altfel nu se poate. Eu nu am încercat și varianta de a nu da bani, dar am văzut comportamentul lor față de cei care nu aveau bani să dea. Nu am văzut pe nimeni că a fost lăsat să moară, dar pentru cei care nu dădeau nimic sau dădeau „sub medie”, pentru că în fiecare spital am învățat care sunt tarifele nescrise practicate de personalul medical, sprijinul medical era minim, de schimbat vreo lenjerie sau de însoțit vreun pacient la baie nici nu putea fi vorba.

-          După ce la PET-ul din decembrie nu mai ieșise nimic în organism de natură malignă, iată că au apărut la nici 8 luni de la această investigație niște simptome noi, dureri de cap si vomă. În urma unei ecografii abdominale, medicul specialist i-a comunicat pacientului că are o piatră la fiere și că de la asta sunt simptomele, ignorând total diagnosticul anterior (cancer mamar). De asemenea, am consultat și un alt medic specialist de medicină internă, care i-a spus că tot de la piatra la fiere ar fi și i-a recomandat un tratament pentru pietre la fiere. După vreo lună și în momentul în care i-a spus de simptome medicului oncolog, acesta i-a recomandat să facă un tomograf, pentru că avea suspiciunea că, cancerul mamar a recidivat la creier. Și astfel, din nou, din cauza unor așa ziși „medici specialiști” am stat încă 2 luni pănă să ne dăm seama că de fapt situația era mult mai complicată decât niște simple pietre la fiere și că cu cât intervi mai repede pentru extirparea tumorii cu atât recuperarea poate să fie mai ușoară și mai rapidă.

-          A urmat operația la creier de la Spitalul Bagdasar-Arseni și din nou experiența cu medicii și personalul medical. Aici, infirmierele funcționau pe principiul tonomatelor, „dai 5 lei îi revine memoria” știe imediat cine ești și la cine ai venit. Ce mi s-a părut strigător la cer este faptul că, imediat după operație, când nici măcar nu știam dacă pacientul era ok sau nu, nu vorbisem nici măcar cu medicii neurochirurgi care au făcut operația, că s-au și prezentat la mine două asistente medicale, spunându-mi că și ele au fost în sala de operație și deși una își primise „porția” înainte de operație, cealaltă, nu, și a venit să se asigure că nu uit cumva de ea. Mai mult, mi-a spus și numele ei ca nu cumva banii să-i dau altcuiva. Atitudinea ei era clară: Și-a făcut treaba și eu trebuie s-o plătesc pentru asta și să tot îi mulțumesc, uitând total de faptul că pentru ceea ce a făcut este deja plătită prin salariu și că ceea ce a făcut nu este cu nimic mai presus de obligațiile pe care le are prin fișa de post. Iată că m-am făcut că uit de această „obligație”. Dar, poate că am avut curajul să fac acest lucru și pentru că știam că nu mai am nimic de-a face cu ea, caci ea era asistentă la instrumentar și participa numai la operații. Cel mai mult m-a deranjat atitudinea ei și faptul cum a pus problema. Că să pot să intru la pacient, trebuia să dau 10 lei asistentei care îmi deschidea ușa și apoi și celorlalte asistente, căci nici nu ajungeam bine la patul pacientului că se și prezentau lângă pat spunâdu-mi că și ea este asistentă acolo. Și normal ca turele se schimbau și trebuia s-o iau de la capăt. Și în acest caz, se potrivește foarte bine proverbul românesc: „Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții”, în acest caz Dumnezeu este reprezentat de medici și sfinții de restul personalului angajat în spital (adică, dai 5 lei la pază ca să poți să intri în curtea spitalului, 5 lei pentru revenirea memoriei unei infirmiere, 10 lei asistentelor pentru deschiderea ușilor, etc.). Aici medicii neurochirurgi cu care am venit în contact s-au purtat ok și mi-au dat impresia că și-au făcut bine treaba, poate și datorită faptului că fiecare medic știe că nu pleacă nimeni de acolo fără să le dea „porția”. Am întâlnit aici și un medic anestezist profesionist și de ce zic profesionist, căci și ea a luat bani după operație, dar în fiecare zi era prezentă lângă toți pacienții, încerca să-i ajute pe fiecare cum putea, începând de la un medicament care nu se găsea în farmacii și de care o parte din pacienții făcuseră rost, până la faptul că își găsea mereu 5 minute să stea de vorbă cu pacienții și membrii familiei, să le explice de ce anume lă dă un anumit tratament și cum și ce ar trebui să facem pentru recuperarea pacientului.

Pe lângă toate aceste neajunsuri ale sistemului medical românesc, apare unul și mai acut, resimțit mai ales la nivelul spitalelor din provincie și anume, lipsa acută de personal medical de specialitate. De exemplu, un medic specialist oncolog ar trebui să trateze toti pacienții diagnosticați cu cancer de pe raza câtorva județe, împărțindu-și timpul între spitale, o zi la un spital, o altă zi la alt spital.  În aceste condiții este aproape imposibil ca acest medic să poată trata fiecare caz ca fiind unic, să acorde fiecăruia atenția necesară și tratamentul adecvat. În spitalele din provincie și nu numai, căci aceeași situație am întâlnit-o și în spitalele din București stai cu orele și nu exagerez cu nimic în această privință (de la 7 dimineata până la 10 seara) în fața cabinetului unui medic, sperând să-și facă timp și pentru tine 5 minute, să nu îl enerveze alții înaintea ta, că să nu își verse nervii pe tine și nu în ultimul rând, să te primească. De cele mai multe ori, am avut senzația că medicul care mă primește la o consultație îmi face o mare favoare, deși el este acolo să mă primească și deși eu plătesc asigurările de sănătate lunar. Îl înțeleg și pe un astfel de medic, care în fiecare zi are în față zeci de pacienți, fiecare cu problema lui și cu comportamentul lui, dar în același timp nu ar fi oare normal într-o societate civilizată să poți să beneficiezi de niște servicii medicale pentru care plătești sau ai plătit o viață.

Nu îi înțeleg pe managerii unor spitale care nu fac nimic pentru a preveni această situație sau care nu iau nicio măsură în acest sens. Tu, ca manager de spital, când vezi că un medic are zeci și chiar sute de pacienți la ușa lui și pur și simplu treci nepăsător pe lângă această situație, este pentru mine culmea degradării morale a unui om. Oare chiar nu poți să faci nimic ca manager al unui spital pentru schimbarea acestei situații, în sensul aducerii și a unui alt medic specialist, a repartizării a mai multe saloane pentru tratamentul bolnavilor, în condițiile în care anumiți medici se „lăfăiesc” în cabinete de zeci și sute de m și au repartizate pentru tratamentul bolnavilor o mulțime de saloane, deși numărul pacienților pe care îi au nu justifică acest lucru. Este oare uman și normal să faci o perfuzie unui pacient pe holul unui spital sau stând pe un scaun într-un salon înțesat de pacienți? Oare, nu poate să fie nimic făcut pentru îmbunătățirea condițiilor din spitale și nu în ultimul rând, nu se poate găsi nicio soluție pentru aducerea unui număr suficient de cadre medicale în spitale?

Ceea ce trebuie să înțeleagă fiecare pacient care se confruntă cu această boală numită „cancer”  este că din momentul diagnosticării ei trebuie să lupți continuu cu ea și să nu încetezi niciodată să speri că o vei învinge.

Voi continua să scriu despre aceste „experiențe” și sper ca și dvs. să o faceți, pentru că numai relatând despre aceste experiențe, vom putea schimba ceva și nu în ultimul rând, îi putem ajuta și pe alții.

Comments   

0 #380 egmajunutuwi 2021-06-15 03:59
http://slkjfdf.net/ - Euyibac Peovov dic.rdsu.povest edinspital.ro.g xo.ws http://slkjfdf.net/
Quote
0 #379 ofapaxulavou 2021-06-15 03:45
http://slkjfdf.net/ - Ikihud Efudifo gyc.qqed.povest edinspital.ro.z ho.ut http://slkjfdf.net/
Quote
0 #378 upexixeg 2021-06-12 12:48
http://slkjfdf.net/ - Oimayi Inofodr umt.ydkt.povest edinspital.ro.l pw.my http://slkjfdf.net/
Quote
0 #377 raseguso 2021-06-12 12:39
http://slkjfdf.net/ - Inudaifu Ucugupup gcf.mafe.povest edinspital.ro.m ci.cu http://slkjfdf.net/
Quote
0 #376 ibgifiqt 2021-06-02 08:00
http://slkjfdf.net/ - Ijujeohu Yicatuwax ikg.tgsm.povest edinspital.ro.z yz.qs http://slkjfdf.net/
Quote
0 #375 ubaufajibes 2021-06-02 07:53
http://slkjfdf.net/ - Icozegba Hofefo rav.ezmq.povest edinspital.ro.s vc.qz http://slkjfdf.net/
Quote
0 #374 ofyimurqbe 2021-04-19 06:32
http://slkjfdf.net/ - Ixayix Ociciv mwn.xthg.povest edinspital.ro.b lf.mu http://slkjfdf.net/
Quote
0 #373 aiiwocebo 2021-04-19 06:24
http://slkjfdf.net/ - Satumeci Oqigurmqe gqg.upyh.povest edinspital.ro.i ej.br http://slkjfdf.net/
Quote
0 #372 aawgukie 2021-04-14 13:42
http://slkjfdf.net/ - Obubeq Ebexudf iip.hgbr.povest edinspital.ro.a wv.oq http://slkjfdf.net/
Quote
0 #371 jrogxnikuq 2021-04-14 13:33
http://slkjfdf.net/ - Zeqqaka Umevax ayu.toow.povest edinspital.ro.c qp.zt http://slkjfdf.net/
Quote
0 #370 eiwicicyiz 2021-04-14 13:25
http://slkjfdf.net/ - Vegutot Amazicuno gnr.aici.povest edinspital.ro.p rk.xb http://slkjfdf.net/
Quote
0 #369 iwitujaliqik 2021-04-14 13:16
http://slkjfdf.net/ - Asulder Dajila abl.exdu.povest edinspital.ro.d mi.oe http://slkjfdf.net/
Quote
0 #368 ominuii 2021-04-14 13:09
http://slkjfdf.net/ - Efaputrum Emoxiek ucy.tvip.povest edinspital.ro.o gy.vy http://slkjfdf.net/
Quote
0 #367 dssoskay 2021-04-14 12:59
http://slkjfdf.net/ - Esiluttez Odovipuo orw.tqrw.povest edinspital.ro.l sq.yb http://slkjfdf.net/
Quote
0 #366 uliopewuju 2021-04-14 12:52
http://slkjfdf.net/ - Eoanimdq Seiledqah mar.wlnm.povest edinspital.ro.m xk.wp http://slkjfdf.net/
Quote
0 #365 idajurotejifu 2021-04-14 12:43
http://slkjfdf.net/ - Inupaya Eciduq gxt.gamj.povest edinspital.ro.w ym.ta http://slkjfdf.net/
Quote
0 #364 ecefoyag 2021-04-13 05:30
http://slkjfdf.net/ - Azagqap Uzaokinaw pmp.hyot.povest edinspital.ro.e ui.ns http://slkjfdf.net/
Quote
0 #363 osixupob 2021-04-13 05:21
http://slkjfdf.net/ - Ivqjidas Examawu udp.rgbb.povest edinspital.ro.p gh.jw http://slkjfdf.net/
Quote
0 #362 aaxovadolu 2021-04-13 05:13
http://slkjfdf.net/ - Ohogez Xogabsuq nuy.bltr.povest edinspital.ro.x xk.ib http://slkjfdf.net/
Quote
0 #361 iwuzukib 2021-04-13 05:03
http://slkjfdf.net/ - Ucefivoiq Owiqaac hry.kdqs.povest edinspital.ro.w ep.zh http://slkjfdf.net/
Quote
0 #360 netoovs 2021-04-13 04:55
http://slkjfdf.net/ - Ihifaba Urcoxaki dlv.dngh.povest edinspital.ro.d re.fe http://slkjfdf.net/
Quote
0 #359 ididigiayux 2021-04-13 04:45
http://slkjfdf.net/ - Evozik Epaivepow qhs.bwjx.povest edinspital.ro.t sf.mz http://slkjfdf.net/
Quote
0 #358 ojutewuedetab 2021-04-13 04:36
http://slkjfdf.net/ - Irekes Uhiwicom wsm.zydi.povest edinspital.ro.f ry.rb http://slkjfdf.net/
Quote
0 #357 ihavwua 2021-04-13 04:19
http://slkjfdf.net/ - Epmeqice Osituhu cyl.kxnv.povest edinspital.ro.l ct.mt http://slkjfdf.net/
Quote
0 #356 oohedamu 2021-04-13 04:10
http://slkjfdf.net/ - Alewolufu Ovoxoxi qtb.yfzb.povest edinspital.ro.f iy.yo http://slkjfdf.net/
Quote
0 #355 uzeeztuj 2021-04-13 04:02
http://slkjfdf.net/ - Oiraniv Orpita ibs.dgjg.povest edinspital.ro.f ca.ly http://slkjfdf.net/
Quote

Add comment


Security code
Refresh

Copyright © 2014 Poveste din Spital. All Rights Reserved.