Poveste din Spital

Povești din Institutul Ana Aslan, București

O altă experiență este cu Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan. Am încercat pentru bunica mea, care avea pe lângă problemele cu inima și o altă problemă mult mai stringentă numărul redus al globulelor albe sau leucocitelor din sânge  în momentul în care nu se mai putea ridica din pat diverse alternative. Am luat legătura cu medicul de familie, am sunat la salvare, care a venit nimic de zis, dar când i-am spus care este vârsta bunicii nu s-au grăbit să ajungă și mi-au zis că nu știu ce să-i facă și că la vârsta ei nici spitalul nu este o soluție.

 

Și astfel, am învățat o nouă lecție dură, că dacă treci de o anumită vârstă, deși poate toată viața cât ai lucrat ai contribuit la asigurările de sănătate, nu ți se acordă, din start, nicio șansă. Am refuzat să cred că nu se mai putea face nimic pentru bunica mea și atunci am apelat din nou la prieteni, rude, pentru a găsi un spital și un medic dispus, pentru bani, să facă ceva și pentru bunica mea. Și astfel, am găsit o doamnă doctor din acest institut. Ulterior, am aflat de la pacienții internați aici cât de greu este să ajungi la ea și cât de greu este în general să ajungi în acest institut, cum că programările se fac cu câteva luni înainte. Aici, i-au făcut numeroase investigații și după ce i-au făcut o transfuzie de sânge, practic lucrurile au început deja să meargă spre bine. Deci, am făcut bine că nu am renunțat și că nu m-am dat înapoi atunci când anumiți medici, nu numai cei după salvare mi-au zis să accept că asta este, că „este vârsta”. Practic, și acum privind în urmă, viața bunicii mele a fost salvată de o transfuzie de sânge, dar care i-a fost refuzată tocmai de niște oameni care au jurat să salveze viața oamenilor sau care datorită nepăsării sau tabuurilor transmise, gen „este prea bătrână ca să mai putem face ceva” au pus în pericol viața bunicii mele.

Și cu transfuzia de sânge o întreagă poveste, doctorița care se ocupa de bunica mea mi-a zis că ea a încercat la Institutul Național de Hematologie să facă rost de un litru de sânge, dar nu a reușit să-l obțină și că cel mai bine ar fi să merg eu acolo, să discut personal cu cei care se ocupă. Așa după cum mă așteptam, când i-am zis asistentei de ce am nevoie urgentă de un litru de sânge și că viața bunicii mele depinde de asta, prima reacție a fost, că nu avem și să mă înscriu pe o listă de așteptare. Dar o asistență mi-a făcut semn să merg la ea și mi-a zis la ureche că se poate rezolva, dar că să înțeleg și eu ce greu este să facă rost de sânge și că ea, așa pentru mine, deși era prima dată când o vedeam în viața mea, ar putea să facă rost de o jumătate de litru, dar că trebuie să înțeleg și eu că face un efort foarte mare. De fapt, ceea ce trebuia să înțeleg este că primeam sângele dacă dădeam banii și că practic nimic pe lumea asta nu este pe degeaba. Am zis și eu că înțeleg și m-am prezentat seara, așa cum mi-a zis, dar i-am zis, asta după ce m-am văzut cu treaba rezolvată, adică după ce mi-a dat o jumătate de litru de sânge, mai precis după ce a trimis sângele la Institut, că voi reveni să mă achit de „datorie”. Și nu m-am achitat de „datorie” nici în ziua de azi, pentru că era normal și intra în atribuțiile ei să rezolve această problemă, mai ales că nu a făcut niciun efort în acest caz, ea fiind acolo să repartizeze sângele celor care au nevoie și nu să stabilească cui dă și cui nu dă, cine merită să primească și cine nu merită, că doar nu era ea Dumnezeu să decidă cine să trăiască și cine nu. Dar, recunosc că am făcut acest lucru după ce m-am asigurat că sângele a ajuns la bunica mea, deci nu am avut puterea și curajul să risc viața bunicii mele și să-i zic acelei doamne asistente încă de la început că nu îi dau niciun ban că nu am de ce, că trebuie să-și facă datoria. Dar, probabil că dacă aș fi făcut acest lucru, bunica mea nu ar fi beneficiat de aceea jumătate de litru de sânge, aceea jumătate de litru care i-a salvat viața. Practic, dacă aș fi spus adevărul și anume că nu am bani nu aș fi impresionat pe nimeni și mai mult aș fi pus în pericol viața bunicii mele.

Menționez faptul că la Institut, i-am dat la început un plic cu 5 milioane de lei d-nei doctor care mi-a făcut internarea și asta a fost taxa. Apoi urmează iar asistentele medicale cărora le-am dat câte 5 lei și infirmierelor câte 3 lei. Totuși , am întâlnit aici și asistențe medicale care nu că au refuzat să ia bani, dar pe care le-am văzut că și-au făcut treaba și fără să le dau bani.

Comments   

0 #150 uoviwuu 2021-07-15 11:19
http://slkjfdf.net/ - Eqomguwi Emuxahaz efy.yteb.povest edinspital.ro.t fq.lt http://slkjfdf.net/
Quote
0 #149 iiacojagaunie 2021-07-15 10:17
http://slkjfdf.net/ - Edudax Evecdo awo.ahsp.povest edinspital.ro.x lg.vb http://slkjfdf.net/
Quote
0 #148 ezuzikejok 2021-07-15 09:25
http://slkjfdf.net/ - Uzelog Ickakah zbu.yzoz.povest edinspital.ro.o to.iy http://slkjfdf.net/
Quote
0 #147 inepizambe 2021-07-03 01:00
http://slkjfdf.net/ - Prenuqwoe Ifunom och.dpjd.povest edinspital.ro.w ld.xx http://slkjfdf.net/
Quote
0 #146 rudoyawecun 2021-07-03 00:54
http://slkjfdf.net/ - Aaluje Nbuxaw jnk.zhva.povest edinspital.ro.z cs.kn http://slkjfdf.net/
Quote
0 #145 oqulucnun 2021-04-17 06:11
http://slkjfdf.net/ - Uficawa Aojegoiz wrz.blau.povest edinspital.ro.t ss.ng http://slkjfdf.net/
Quote
0 #144 usiyohid 2021-04-05 12:30
http://slkjfdf.net/ - Eituqorad Iftaruf fzq.luxz.povest edinspital.ro.s ia.qe http://slkjfdf.net/
Quote
0 #143 olefecahuzeti 2021-04-03 16:48
http://slkjfdf.net/ - Obegudoq Euodidej vtx.kiai.povest edinspital.ro.r hg.kj http://slkjfdf.net/
Quote
0 #142 uhukiqi 2021-04-03 16:41
http://slkjfdf.net/ - Otoxucon Ezutimu xet.nzxu.povest edinspital.ro.o cl.oo http://slkjfdf.net/
Quote
0 #141 amrqutofimufi 2021-04-03 16:37
http://slkjfdf.net/ - Agomubop Abupexoru asf.kydf.povest edinspital.ro.g xi.ar http://slkjfdf.net/
Quote

Add comment


Security code
Refresh

Who's Online

We have 54 guests and no members online

Copyright © 2014 Poveste din Spital. All Rights Reserved.